Cum se ajunge acolo?
    Mănăstirea Mont Saint-Michel a fost construită pe o stâncă de granit care se înalţă chiar în locul unde râul Couesnon se varsă (mai bine zis se revarsă) în golful Mont Saint-Michel.
    Din Paris, în mai puţin de două ore, se poate ajunge cu trenul de mare viteză (TGV) până la Rennes. Din Rennes sunt autobuze spre Mont Saint-Michel, care au plecările stabilite în funcţie de sosirea trenurilor. Între gară şi autogară sunt doar câteva minute de mers pe jos. O altă alternativă este să se continue din Rennes călătoria cu trenul până la Pontorson, o localitate aflată la 8 kilometri de mănăstire. Din Pontorson se poate ajunge cu autobuzul sau cu taxiul în Mont Saint-Michel.
    Există, desigur, şi alte opţiuni, inclusiv excursii de o zi organizate de diferite agenţii din Paris.

    Unde ne putem caza?
    Cei romantici şi curajoşi pot alege unul din hotelurile istorice aflate chiar în satul din jurul mănăstirii. Aceste hoteluri au denumiri pline de farmec (La Vieille Auberge – Hanul Vechi sau Le Mouton Blanc – Oaia Albă) şi un număr mic de camere. Este probabil minunat, dar şi puţin înfricoşător, să vezi dimineaţa când te trezeşti cum valurile se apropie de zidurile mănăstirii.

    Eu am optat însă pentru cazarea pe pământ ferm. Cam la 2 kilometri de mănăstire, lângă digul cu ecluze care controlează apele râului Couesnon, sunt grupate câteva hoteluri şi magazine.
    Din zona hotelurilor, autobuze gratuite pornesc la fiecare sfert de oră spre mănăstire. Cine preferă un mijloc de transport tras de cai, poate să-şi cumpere bilet la trăsurile care fac regulat naveta între hoteluri şi mănăstire.

    Cât am stat acolo, eu preferam cel mai des să merg pe jos, pentru că îmi plăcea să văd mănăstirea tot mai aproape. Datorită sosirii şi retragerii regulate a apelor, peisajul pare diferit de fiecare dată, iar cerul este şi el foarte schimbător. Trebuie să fii pe fază dacă vrei să faci o poză cu cer senin, pentru că norii se adună neaşteptat de repede.
    În apropierea mănăstirii, drumul se termină cu un fel de pod, care are pe părţile laterale scânduri uşor depărtate. Sub pod este de obicei mâl şi nisip, dar în timpul mareei valurile înspumate trec pe sub pod şi răzbat cu putere printre scândurile lăsate în mod intenţionat mai îndepărtate, ca să evite distrugerea podului. Partea finală a podului este atunci complet acoperită de ape şi Mont Saint-Michel devine o insulă înconjurată de valuri fremătătoare.

    Când se poate vedea mareea?
    Din două în două săptămâni, după lună plină şi după lună nouă, timp de o săptămână poate fi admirat spectacolul mareei. În acele perioade mareea se formează de două ori pe zi, dimineaţa şi seara.
    Pentru ca vizitatorii să-şi poată organiza călătoriile, pe site-ul oficiului de turism pot fi găsite datele şi orele când poate fi observată mareea, precum şi coeficientul care indică forţa apei în timpul mareei. În tabelele de pe site sunt marcate cu roşu datele din an (destul de puţine) când mareea este foarte puternică şi desparte cu totul mănăstirea de uscat şi transformă pentru câteva ore Mont Saint-Michel într-o insulă.